Dragobete!!!!!!

 

 

Azi, despre dragoste.

Ce bine că ești
E o întâmplare a ființei mele și atunci fericirea dinlăuntrul meu e mai puternică decât mine, decât oasele mele, pe care mi le scrâșnești într-o îmbrățișare mereu dureroasă, minunată mereu. Să stăm de vorbă, să vorbim, să spunem cuvinte lungi, sticloase, ca niște dălți ce despart fluviul rece în delta fierbinte, ziua de noapte, bazaltul de bazalt.
Du-mă, fericire, în sus, și izbește-mi
tâmpla de stele, până când
lumea mea prelungă și în nesfârșire
se face coloană sau altceva
mult mai înalt și mult mai curând.
Ce bine că ești, ce mirare că sunt!
Două cântece diferite, lovindu-se amestecându-se,
două culori ce nu s-au văzut niciodată,
una foarte de jos, întoarsă spre pământ,
una foarte de sus, aproape ruptă
în înfrigurata, neasemuita luptă
a minunii că ești, a-ntâmplării că sunt.

„Când fac un dar, mă dăruiesc, iar când primesc un dar, mă împlinesc” referire  la dimensiunea spirituală a actului dăruirii ca act de jerftă – „a jertfi înseamnă a rupe ceva din sufletul tău, din fiinţa ta” –, care, în acelaşi timp, coagulează şi întăreşte comuniunea dintre oameni – „darul este şi un legământ, o prezenţă activă între tine şi celălalt, o cale şi un semn de unificare a două fiinţe”.Daruiesti iubire,de ia ai parte.

De le Constantin Brâncuși cetire :

“Trupul omenesc este frumos numai în măsura în care oglindeşte sufletul. Eu nu am căutat, în toată viaţa mea, decât esenţa zborului! Zborul - ce fericire!”

Valabili ieri,azi si maine :

,,V-am lasat saraci si prosti si v-am gasit si mai saraci si mai prosti,,

 Lacrimi din cer curg aici pe pământ
De la cei ce s-au dus, dar încă mai sunt.
De la cei ce cu sufletul au rămas printre noi,
De la cei ce-au trăit în griji și nevoi.

Acum ne privesc de acolo de sus
Și ar vrea să mai fie cu noi;
Au murit,trupurile le sunt în mormânt,
Însă sufletul lor mai e pe pământ.

Ne-au iubit și mereu ne-or iubi,
De ar putea, s-ar schimba în niște stafii,
Ca să poată trăi din nou printre noi,
Dăruindu-ne din puținul ce-l au,
La fel ca atunci când trăiau.

Lacrimi din cer curg aici pe pământ
De la morții ce încă sunt vii,
Ne iubesc și mai sunt printre noi,
Acei cărora le-am fost copii

Cele 4 sotii… 

Parabola, povestita de Buddha discipolilor sai, spune ca era odata un om care avea 4 sotii. Acesta a devenit la un moment dat foarte bolnav si tragea sa moara. Simtindu-se singur in apropierea sfarsitului i-a cerut primei sale neveste sa il insoteasca in lumea de dincolo.  
– Scumpa mea sotie, a spus el, te-am iubit mereu si te-am ingrijit toata viata mea. Acum trebuie sa mor. Vrei, te rog, sa vii ma urmezi oriunde m-as duce eu dupa moarte?  La aceste cuvinte se astepta ca ea sa fie de acord, insa raspunsul ei a fost urmatorul:  – Dragul meu sot, stiu ca m-ai iubit intotdeauna si ca acum trebuie sa mori. Din pacate a sosit vremea sa ne despartim, fiindca eu nu pot sa te urmez. La revedere, dragul meu.  
Dezamagit, el si-a chemat a doua sotie si a rugat-o si pe aceasta sa il urmeze. I-a spus:  – Draga mea, stii bine cat de mult te-am iubit. Uneori imi era teama ca m-ai putea parasi, dar m-am straduit cat am putut de mult sa-ti fac pe plac. Te rog, vino cu mine.  Insa a doua sotie i-a raspuns cu multa raceala:  – Dragul meu, prima nevasta a refuzat sa mearga cu tine. De ce nu as proceda si eu la fel? La urma urmei nu m-ai iubit decat pentru interesele tale egoiste.  
Zacand in pat, omul a chemat-o pe a treia sotie si i-a adresat aceeasi rugaminte. Aceasta i-a raspuns cu lacrimi in ochi: – – Dragul meu, imi pare rau de tine dar cand ma gandesc la cererea ta ma intristez si mai tare. Te voi insoti pana la cimitir iar aceasta consider ca este ultima mea datorie fata de tine.  Asadar si a treia sotie a refuzat sa mearga cu el in moarte.  
Aducandu-si aminte de a patra nevasta, de care insa nu ii prea pasase niciodata si pe care o tratase intotdeauna ca pe o sclava, aratandu-se mai tot timpul nemultumit de ea, a zis sa incerce din nou. Se indoia ca aceasta i-ar fi putut accepta cererea avand in vedere comportamentul sau fata de ea, insa frica si singuratatea pe care le simtea erau prea puternice. Spre surprinderea lui aceasta a acceptat bucuroasa:  – Voi merge cu tine, dragul meu. Indferent ce s-ar intampla sunt hotarata sa fim impreuna pentru totdeauna. Noi doi nu putem fi despartiti.  
Buddha a incheiat parabola cu urmatoarea concluzie: “Fiecare barbat sau femeie are 4 sotii sau soti.” Ce semnifica asta?  Prima sotie este TRUPUL nostru pe care il iubim si-l ingijim permanent. Trupul nostru insa nu ne poate insoti dupa moarte.  A doua sotie reprezinta AVEREA, lucrurile materiale, banii, proprietatile, faima, pozitia sociala si slujba pentru care muncim atat de mult sa le obtinem si sa le pastram. Nici acestea nu au cum sa ne urmeze dupa moarte. Am venit in aceasta lume cu mainile goale. De-a lungul vietii avem iluzia ca am obtinut o avere insa in momentul mortii mainile noastre sunt din nou goale. Nu ne putem pastra bunurile materiale si succesul dupa moarte.  Ce se intelege prin a treia sotie? Toti oamenii au o a treia sotie. Aceasta reprezinta FAMILIA – relatiile pe care le avem cu parintii, fratii si surorile noastre, toate rudele, prietenii si societatea in general.  A patra sotie este singura care il va insoti pe om dupa moarte. Este SUFLETUL,  care ne urmeaza oriunde am merge, asemenea sotiei credincioase. Acesta e cel pe care nu ar trebui sa-l neglijam.

                                                                                      http://40pluswoman.ro/cele-4-sotii/