ÎNVAŢĂ DE LA TOATE de Rudyard Kipling

Învaţă de la ape să ai statornic drum,  

Învaţă de la flăcări că toate-s numai scrum.  

Învaţă de la umbră să taci şi să veghezi,  

Învaţă de la stâncă cum neclintit să crezi.  

Învaţă de la soare cum trebuie s-apui  

Învaţă de la piatră cât trebuie să spui.  

Învaţă de la vântul ce-adie pe poteci  

Cum trebuie prin lume de liniştit să treci.  

Învaţă de la toate, că toate-ţi sunt surori  

Să treci frumos prin viaţă, cum poţi frumos să mori…  

Învaţă de la vierme că nimeni nu-i uitat  

Învaţă de la nufăr să fii mereu curat.  

Învaţă de la flăcări ce-avem de ars în noi,  

Învaţă de la ape să nu dai înapoi.  

Învaţă de la umbră să fii smerit ca ea,  

Învaţă de la stâncă să-nduri furtuna grea.  

Învaţă de la soare ca vremea să-ţi cunoşti,  

Învaţă de la stele că-n cer sunt multe oşti.  

Învaţă de la greier, când singur eşti, să cânţi,  

Învaţă de la lună să nu te înspăimânţi,  

Învaţă de la vulturi, când umerii ţi-s grei,  

Şi du-te la furnică şi vezi povara ei.  

Învaţă de la floare să fii gingaş ca ea,  

Învaţă de la oaie să ai blândeţea sa,  

Învaţă de la păsări să fii mai mult în zbor,  

Învaţă de la toate că totu-i trecător…  

Ia seama, fiu al jertfei, prin lumea-n care treci,  

Să-nveţi din tot ce piere cum să trăieşti în veci!

Să fii ce ești,
Cu fruntea sus să vezi
Doar ce-i frumos şi bun!
Să fii din piatră, din granit,
Când cei din jur te-or fi jignit!
Nu-ţi pese de ţăruşul lor!
Ei sunt moşnegi,
Tu fii voinic!
Să fii în suflet un erou!
Să ştii să dai, dar să şi iei la rândul tău!

Cateva citate pline de adevar:

Gelozia și dragostea? O să încerci cândva aceste două sentimente; inima dumitale încă doarme și așteaptă pe cel menit s-o trezească. Îți închipui că toată viața vei pluti pe valuri tot atât de liniștite ca și acelea pe care a alunecat acum tinerețea dumitale. Te lași legănată de unde, cu ochii închiși și urechile astupate. Nu vezi stâncile ce se înalță din valuri și nici vâltorile ce le spumegă la picioare…

Într-o zi vei ajunge la o strâmtoare presărată cu stânci primejdioase și acolo întregul curent al vieții ți se va sfărâma între vârtejurile furioase, în spumă și vuiet. Atunci, vei fi sfărâmată și prefăcută în pulbere de vârfurile tăioase ale stâncilor, fie că te vei vedea ridicată de vreun val puternic şi aruncată pe ape mai liniștite.

Viața nu-i decât o amăgire. Dar nu și dragostea. Dragostea e ceva adevărat – cel mai adevărat și cel mai trainic – cel mai dulce și totuși cel mai amar dintre toate lucrurile pe care ne e dat să cunoaștem. E foarte amar. Și se spune că e rezistent – rezistent ca moartea! Cele mai multe dintre deșertăciunile vieții sunt rezistente. Cât despre dulceață, nimic nu e la fel de trecător; întâlnirea cu ea durează un singur moment – cât ai clipi din ochi; durerea rămâne pentru vecie. S-ar putea să piară în zorii eternității, dar te chinuie toată vremea în adâncurile nopții.

Fiecare bucurie oferită de viață trebuie cucerită prin luptă înainte de a fi luată în stăpânire; și cât de crâncenă este lupta o știu doar aceia care s-au luat la trântă pentru premiul cel mare.

Charlotte Bronte
(21 aprilie 1816 – 31 martie 1855)

Poveștile romanțioase ascund în ele mari primejdii. Cei ce scriu poveștile, aceștia probabil că nu știu nimic despre dragoste și despre căsătorie. Absolut nimic; iar falsele tablouri zugrăvite de ei n-au nimic de-a face cu realitatea; nu-ți arată decât suprafața verde și ispititoare a mlaștinii, fără să-ți arate drept și adevărat nici o părticică din primejdia de moarte ce se ascunde dedesubt.

Se spune că există căsnicii fericite. Când dragostea e reciprocă și sinceră, când sufletele se află în armonie; dar niciodată nu e de-a întregul fericită. Doi oameni nu pot niciodată alcătui cu adevărat o singură ființă; există, probabil, putința de a fi mulțumit, în anumite condiții speciale, aşa cum rareori se pot întâlni; e posibil să comiți greșeli fatale; totdeauna e la fel de bine să nu înfrunți un asemenea risc.

Căsătoria trebuie să existe – fie și numai pentru a dovedi că viața asta nu e decât un simplu stagiu de ucenicie, în timpul căruia nu poți avea parte nici de odihnă și nici de răsplată. Uneori Dumnezeu amestecă balsamul îndurării chiar şi în sticluţa celei mai cumplite nenorociri.

Charlotte Brontë
(21 aprilie 1816 – 31 martie 1855)

Inima omenească poate să sufere. Ea este în stare să cuprindă mai multe lacrimi decât apele oceanului. Niciodată nu știm cât de adâncă și cât de nesfârșită este această inimă, până ce nenorocirea nu începe a-și dezlega barierele norilor ca s-o umple cu potopul întunericului…

Îți poți închipui cum arată adâncul inimii? Cred că ar arăta ca un altar – pentru că este sfânt; ca o zăpadă – pentru că este imaculat; ca o flacără – pentru că este fierbinte și ca moartea de neînduplecat… O văd cum iradiază pe chipul Omului Frumos și Nobil toate sentimentele… și stau și mă minunez, plină de admirație – când văd cum acestea încep să izbucnească, să curgă lin, bogat, sublim, adânc și alinător ca șoaptele unui râu, să-i alunece bogate și puternice prin faţa ochilor, când aproape au scăpat de sub stăpânirea ei… şi văd acest chip luminat de o expresie blândă, sinceră, serioasă, plină de bunătate, echilibrată, duioasă, plină de bunăvoinţă, conştiincioasă, credincioasă şi înţeleaptă…

Este un spectacol plin de magie pe care nu-l pot uita niciodată! Da, un astfel de Om mi l-aș dori să-mi fie alături de-a lungul vieții; să-mi fie călăuză în cele ce-mi sunt cunoscute, să-mi fie stăpân şi să mă îndrepte când greşesc, să-mi fie prieten întotdeauna!

Charlotte Brontë
(21 aprilie 1816 – 31 martie 1855)

Sursa: http://webcultura.ro

21 de grame

Tot vorbim de suflet, dar nu stim cum arata
nu stim nici forma, nici gust, nici sex; este baiat sau fata?
Sufletul, ca entitate, ar fi acel cumul de... de toate/
O corola de minuni adunate si la presa comprimate.
Ma gandesc ca e ceva ce trebuie sa aiba loc in mine.
adica, daca e s-o luam asa, dupa marime,
fizic, imi permit a spune ca sufletul poate fi hranit cu paine.
De dragul poeziei, sa scapam de forma si sa ne gandim c-ar fi un abur.
Un abur care cand ma-ndragostesc sare prin piept cu topaieli de cangur?
Hmm, putin probabil.
Sa fie oare sufletul pamant? Pamant arabil?
Fertll si roditor, nascator de dor incomensurabil?
Probabil este doar o piatra.
Un bolovan mare si greu care la ecografie pur si simplu nu se-arata!
Sa fie sufletul culoare?
O culoare fabuloasa care cand e ranita doare?
O culoare vie care sa poata lumina,
sa ti se-aprinda-n ochi cand te nasti
sau cand vezi pe cer cazand o prea batrana stea?
Ce se stie cu exactitate este ca are greutate;
21 de grame pe care cand murim le pierdem toate.
Iubito, chiar daca nu ne-am mai vorbit, in mod bizar,
sa stii ca eu sunt bine, ma simt chiar extraordinar!
Azi dimineata, in drum spre piata, mi s-a parut firesc
sa-i dau unui batranel un leu si sa ma cantaresc.
In fiecare zi fac asta de cand ne-am despartit.
in fiecare zi pierd tot atatea grame. Zilnic am tot murit.
Am mai ramas cu 20, nu pot nici sa mai mor
Da-mi tu un gram, iubito; vino-mi in ajutor.

Din cartea - Dragoste n-are plural

De la mine cetire:

Despre vreme;ne plangem cand ploua sau e soare sau ninge,nemultumiti mai tot timpul .

Dar hai sa privim un pic altfel viata;ce frumoasa e vremea cand ploua pt doi indragostiti care se cuibaresc unul in bratele celuilalt,pt poet,pt artist,pt pictor,pt cei din Africa,in fiecare dimineata cand ma trezesc si deschid geamul pt a aerisi si aud pasarelele ciripind imi umplu inima de o bucurie de nedescris si plamanii cu aerul diminetii inca neviciat ,totul este frumos si armonios,noi trebuie sa ne schimbam in suflet si simtiri nu vremea,pt ca asta suntem,spirite vii!!!!!!!!!!!

De citit :

http://themindunleashed.org/2013/06/sex-and-aural-energy.html

http://alinailioi.ro/te-iubesc-pe-nevazute/

http://www.doxologia.ro/viata-bisericii/interviu/cum-sa-ne-izbavim-de-patima-de-mai-judeca-pe-cineva-cum-sa-mi-pastrez

“Nu vă mai lăsaţi constrânşi de nimeni şi de nimic, nici de vremuri, nici de oameni, fără ură, fără regrete şi fără resentimente. Mergeţi înainte ca şi cum timpul n-ar exista. Eliberaţi-vă de tot şi de toate, cu gândul că trebuie să trăiţi pentru şi în adevăr, căci doar adevărul vă va face liberi. Şi numai liberi fiind, veţi putea atinge în viaţă fericirea”
Moţu Pittiș

                  "singura mea formă de supraviețuire e lupta, iar lupta e agonie. lasă-mă să agonizez"

De la mine cetire ; Sunt doua moduri de a fi bogat pe lumea asta : avand o multime de bani sau avand o multime de prieteni.Nu le poti avea pe amandoua .

De la mine cetire ; Nu e nimic nobil in a fi superior celor din jur,nobilitatea adevarata e sa-i fi superior celui ce ai fost .