Vine un anotimp în viaţa fiecăruia când se schimbă toate poveştile. Nu trebuie să ne plângem, ci să ne îndreptăm mintea şi inima. E nevoie să ne schimbăm viaţa zilnic. Viața este nedreaptă doar dacă rămâi jos. Sus! Ridică-te! Nu îți mai plânge de milă! Fii observator și nu judecător!
Cu cât ne răzvrătim mai mult cu atât mai mult ne depărtăm de centrul fiinţei noastre… Se întâmplă ceva când puteam să judecăm şi nu am făcut-o, când puteam să ne răzbunăm şi nu am făcut-o, când ego-ul moare şi învie. Atunci răsare un adevăr, o prezenţă, o linişte. Binele lărgeşte inima, pe când răul o micşorează.
Aleg să rămân în pace şi să binecuvântez experienţa, persoana. Aici, în inima mea, nimeni nu mă mai prigonește, nici nu mă supără… Am o bucăţică de iubire în buzunar. O împart cu voi, cu toţi......
Puține lacrimi, multă bucurie !!!!!

De cetit si luat aminte :

https://liviabonarov.wordpress.com/2015/12/18/energia-sexuala/

Intotdeauna am avut dilema: E mai bine sa faci copiii tanar sau la maturitate ?! Acum inteleg cumva si mai bine raspunsul...
Din punct de vedere tehnic, fizic, al usurintei de crestere si asimilare a noii vieti - e mai bine la tinerete. Insa, ca fundament al dezvoltarii personale, al intelegerii rolului de resetare, de renastere, de aprofundare a existentei din unghiuri noi, unice - cel mai bine este la maturitate. E interesant sa apara dupa 25 de ani...cand incepi sa simti, macar putin, trecerea timpului si inexorabila evolutie spre dincolo...iar problematica nemuririi umane, a sensului existentei, a luptei cu Timpul, spre spiritual si intelegere, devin teme de actualitate. Pana atunci...e ca un frate mai mic, nu reseteaza nimic, e asimilat firesc si usor...
Sa fie deci mai simplu...sau mai intens-fundamental, mai bazic sau mai spiritual ?! si asta nu ca o dilema " Strategica" ci doar post-factum. Era o meditatie asupra sensului, rolului, impactului copiilor in existentele noastre. Raspunsul e in voi...in noi...in istoriile fiecaruia.

O haita de lupi. Imaginea, care face cat un milion de vorbe, are urmatoarea explicatie scurta: „Primii trei lupi sunt cei mai slabi si bolnavi. Ei imprima ritmul de mers intregii haite. Daca ar fi invers, ei ar ramane in urma si vor pieri. In caz de ambuscada, ei sunt primii sacrificati. Mergand in fata, acestia batatoresc poteca prin zapada, pentru a economisi puterile celor din urma lor. Sunt urmati de cinci lupi puternici care formeaza avangarda, iar in mijloc se afla averea haitei – 11 lupoaice. Apoi, alti cinci lupi care formeaza ariergarda. Si ultimul, aproape izolat de haita, este conducatorul. El trebuie sa-si vada toata haita, pentru a o controla, dirija, coordona si a da comenzile necesare”.

Lupul nu isi paraseste lupoaica lui si nu se inperecheaza decat cu ea, pana moarte ii desparte !!!

Atunci cand nu pretuim ce avem …

“A trebuit să-mi scoată Dumnezeu înainte mai multe persoane cu dizabilități ca să las oglinda îngrijorării din mână și să transform cioburile cârtirii în mulțumire. Îndurerați am văzut la tot pasul. Prea des trecem mai departe nepăsători. Dar indiferența poate fi o formă subtilă de ură.
Și bogații și săracii etalează fețe schimonosite. Și unora și altora fața ne-a dat-o Dumnezeu, dar expresia ei depinde de noi… Zâmbiți! Soarele strălucește chiar și când e gata să apună!
Unii oameni tac din înțelepciune. Alții tac din prostie. Dar, oricum ar fi, tăcerea lor vorbește! (Altul zicea că n-a mai vorbit de câțiva ani cu soția sa. Nu poate s-o-ntrerupă!
Călcăm pe nisipul fin. Dar și pe scoicile ascuțite. Și culmea, și una și alta sunt șlefuite de valurile nepotolite ale oceanului. Nu e important dacă valul trece, cât ce rămâne în urmă… Nu doar valurile, ci și oamenii sunt trecători. Dar nu toți trecătorii sunt oameni…
Sunt o mulțime de indivizi care au citit sute sau mii de cărți, dar ce folos că nu au citit Cartea care trebuie? Am văzut cum copiii cad și sunt ridicați de părinți. Doamne, ajută-ne să ne ridicăm în picioare! În genunchi putem cădea și singuri!”

P.S. Adica-lea de la mine cetire :

Nu-ţi voi cere să-mi dai ce poţi să-mi iei, îţi voi cere să nu-mi iei ce nu poţi să-mi dai.