O să-ți spună ca totul trece, draga mea draga. O să-ți spună ca totul trece dar nu-ți va spune nimeni unde. O să-ți treacă prin vene, prin oase, prin trasaturile chipului tău, prin fiecare mușchi, in fiecare picătură de sânge, printre surâsuri și lacrimi, prin golul pe care il vei simți in stomac. Și va trece fără nici o milă, fără să-ți ceară permisiunea. Va trece și te va schimba. Vei avea un nou început, o altă viața, o altă dragoste. Dar in anumite zile, într-un moment de criza sau intr-o clipă de slăbiciune... ahh, un singur lucru ți se va întoarce in minte. Un semn rămas pe inimă, o cicatrice care nu s-a vindecat niciodată. Atunci când te vei gândi la ce-ți dorești cu adevărat, când privești o stea căzătoare, când vei arunca o moneda in fântână, când vei privi cerul, marea.. Un nume și o pereche de ochi. Pentru că, draga mea draga unele lucruri trec. Dar unele, pur și simplu... trec mai puțin..

 P.S.

 "Voi astepta aici ...
Pentru ca tăcerea ta să se rupă,
Pentru ca sufletul tău să se agite,
Pentru dragostea ta să te trezești! "

Rumi

A ierta este condiția prealabilă a îndrituirii noastre de a cere, la rândul nostru, iertare. Ceea ce nu putem ierta nu putem iubi nicicând.

"Desigur, ea e o bratara
Purtata la mîna de un zeu.
Ea e mai nelinistita spre seara,
Desi este nelinistita mereu.

Ea zîmbeste toata în luna
Cînd zeul ridica bratul, zîmbind
O lebada bruna,
Cu plisc de argint.

Zeul e invizibil, nu se vede
Decît ea la glezna mîinii lui!
Batînd în cerul negru si verde
Vederea mea ca un cui!"

Nichita Stanescu - Desigur