Colbul Drumului spre casa---Sandu Catinean

Colbul drumului spre casă 

Mi se aşterne pe picioare 

Câinii latră a mirare 

Luna străluceşte-n zare 

Casa se înalţă albă 

Pe o uliţă pustie 

Câte doruri am în mine 

Cine poate să le ştie ?… 

Prunii-n poartă mă aşteaptă 

Au îmbătrânit sărmanii 

Poarta scârţîie pustie 

Doamne, cum trecut’au anii… 

Perii-n fundul curţii tac 

Vişinul cu calm străluce 

La fântână doar găleata 

Dorul meu pare a’l duce… 

Dinspre brazi răsună-un cânt 

Luna tainic mă priveşte 

Peste pleoape-mi trece-un gând 

„Oare cine mă iubeşte” ? 

Pe-ntunericul albastru 

Mă aşteaptă mama-n prag 

“Ai îmbătrânit copile Dragul meu, copile drag”.