21 de grame

Tot vorbim de suflet, dar nu stim cum arata
nu stim nici forma, nici gust, nici sex; este baiat sau fata?
Sufletul, ca entitate, ar fi acel cumul de... de toate/
O corola de minuni adunate si la presa comprimate.
Ma gandesc ca e ceva ce trebuie sa aiba loc in mine.
adica, daca e s-o luam asa, dupa marime,
fizic, imi permit a spune ca sufletul poate fi hranit cu paine.
De dragul poeziei, sa scapam de forma si sa ne gandim c-ar fi un abur.
Un abur care cand ma-ndragostesc sare prin piept cu topaieli de cangur?
Hmm, putin probabil.
Sa fie oare sufletul pamant? Pamant arabil?
Fertll si roditor, nascator de dor incomensurabil?
Probabil este doar o piatra.
Un bolovan mare si greu care la ecografie pur si simplu nu se-arata!
Sa fie sufletul culoare?
O culoare fabuloasa care cand e ranita doare?
O culoare vie care sa poata lumina,
sa ti se-aprinda-n ochi cand te nasti
sau cand vezi pe cer cazand o prea batrana stea?
Ce se stie cu exactitate este ca are greutate;
21 de grame pe care cand murim le pierdem toate.
Iubito, chiar daca nu ne-am mai vorbit, in mod bizar,
sa stii ca eu sunt bine, ma simt chiar extraordinar!
Azi dimineata, in drum spre piata, mi s-a parut firesc
sa-i dau unui batranel un leu si sa ma cantaresc.
In fiecare zi fac asta de cand ne-am despartit.
in fiecare zi pierd tot atatea grame. Zilnic am tot murit.
Am mai ramas cu 20, nu pot nici sa mai mor
Da-mi tu un gram, iubito; vino-mi in ajutor.

Din cartea - Dragoste n-are plural