Intotdeauna am avut dilema: E mai bine sa faci copiii tanar sau la maturitate ?! Acum inteleg cumva si mai bine raspunsul...
Din punct de vedere tehnic, fizic, al usurintei de crestere si asimilare a noii vieti - e mai bine la tinerete. Insa, ca fundament al dezvoltarii personale, al intelegerii rolului de resetare, de renastere, de aprofundare a existentei din unghiuri noi, unice - cel mai bine este la maturitate. E interesant sa apara dupa 25 de ani...cand incepi sa simti, macar putin, trecerea timpului si inexorabila evolutie spre dincolo...iar problematica nemuririi umane, a sensului existentei, a luptei cu Timpul, spre spiritual si intelegere, devin teme de actualitate. Pana atunci...e ca un frate mai mic, nu reseteaza nimic, e asimilat firesc si usor...
Sa fie deci mai simplu...sau mai intens-fundamental, mai bazic sau mai spiritual ?! si asta nu ca o dilema " Strategica" ci doar post-factum. Era o meditatie asupra sensului, rolului, impactului copiilor in existentele noastre. Raspunsul e in voi...in noi...in istoriile fiecaruia.